Este procesul de dezvoltare a celulelor sexuale masculine si feminine numite si gameti; Implica diviziuni si citodiferentieri care transforma celulele

germinale in gameti maturi; Celulele germinale primordiale sau celulele stem isi au originea in sacul vitelin . Ele migreaza populand gonadele si inducand dezvoltarea lor Durata gametogenezei este diferita la cele 2 sexe; Fiecare celula umana contine 46 de cromozomi perechi; Fiecare pereche consta din 2 cromozomi identici structural unul de origine materna altul de origine paterna ; Cromozomii contin AND, materialul genetic primar al tuturor celulelor ; Celulelel germinale primordiale contin un nr diploid de cromozomi sau 23 de perechi, 44 autosomi si 2 sexuali, ultimii determinand sexul individului; Gametii maturi contin numai jumatate din nr de cromozomi adica un nr haploid sau 22 de cromozomi autosomi si un cromozom sexual.

Sunt acelelasi la ambele sexe; 1. Diviziunea mitotica: este o diviziune celulara indirecta in urma careia cei 2 nuclei fii rezultati primesc o garnitura completa a nr de cromozomi caracterisic celulei somatice; Termenul de mitoza se refera strict la diviziunea nucleului iar termenul de citokineza la diviziunea cioplasmei; Diviziunea nucleului are mai multe faze: 1. Faza premergatoare: cromatina care se raspandeste in tot nucleul se ingroasa in structuri in forma de bastonasi numite cromozomi. Fiecare cromozom isi replica AND ul si rezulta comozomi dublu rasuciti 4n; 2. Profaza: cromozomii se condenseaza si devin mai scurti. Se formeaza si fusul mitotic; 3. Metafaza: membrana nucleara dispare si cromozomii se misca spre centrul celulei, formeaza asterul si se cliveaza in 2 cromozomi smplu rasuciti. Centromerul se replica de asemeni; 4. Anafaza: cele 2 grupe de cromozomi simplu rasuciti se desfac si se deplaseaza spre polii opusi ai celulei; 5. Telofaza: cromozomii se alungesc si se disperseaza, pierzandu-si identitatea si revenind la identitatea si revenind la aspectul cromatinei dispersate. Nucleolii si mb nucleara reapar si nucleii fii sunt formati - Citokineza sau diviziunea citoplasmei termina diviziunea celulei si formeaza cele 2 cel fice: ovogonie si spermogoniecu nr diploid de cromozomi

Diviziune celulara specifica ce are loc numai in celulele sexuale mature. Nucleul fiu primeste jumatate din nr de cromozomi caracteristici celulelor somatice; Consta in 2 diviziuni succesive in care And-ul se replica numai odata inaintea primei diviziuni; 1. Prima diviziune meiotica (diviziune reductionala) produce 2 spermatocite la barbati si un ovocit secundar la femeie; Faza premergatoare: cromozomii isi replica AND-ul si rezulta cromozomi dublu rasuciti ; Profaza: se disting 5 faze: leptoten, zigoten, pahiten, diploten diakineza. Cromozomii se condenseaza se ingroasa si devin mai scurti. Cromozomii omologi se imperecheaza la nivelul centromerelor si form crs bivalenticei 2 crs omologi imperecheati schimba reciproc blocuri mari de ADN prin incrucisare reciproca. Astfel materialul genetic se schimba la inamplare; Metafaza: mb nucleului dispare , crs se misca spre planul ecuaorial, centromerele se replica; Anafaza: desfacerea si migrarea celor 2 crs spre cei 2 poli ai celulei; Telofaza: fiecare celula a primit un crs dublu rasucit din fiecare pereche de omologi Citokineza termina diviziunea celulara si rezulta cele 2 celule fiice 2. A doua diviziune meiotica: seamana cu mitoza . In urma acestui proces se formeaza 2 spermatide secundare pentru fiecare spermatocit secundar si un ovocit definitiv:Urmeaza primeia fara interfaza. Seamana cu mitoza; In profaza crs dublu rasuciti se condenseaza; Metafaza crs se aliniaza de-a lungul ecuatorului si centromerele se replica;

Gametii contin numai un reprezentant din fiecare pereche de cromozomi omologi; Exista o grupare intamplatoare a cromozomilor omologi materni si paterni; Incrucisarea reciproca asigura unicitatea prin cresterea suplimentara a variatiilor genetice.

Procesul de formare a gametilor masculini, spermatozoizi, incluzand spermatocitogeneza si spermiogeneza; Dezvoltarea spermatozoizilor incepe la pubertate si are loc toata viata, pana la moarte; Producerea spermiei are loc cu rata redusa la batran; In viata fetala celulele germinale primordiale se divid mitotic si se transforma in spermatogonii, celule nediferentiate germinale care sunt celule specifice de debut; Toate fazele spermatogenezei au loc in tubii seminiferi ai testiculelor; Spermatogeneza produce 4 spermatozoizi viabili pe o diviziune mitotica; Spermatozoidul este numit si spermie este produsul de procreatie al spermei care serveste la fecundarea ovulului si si contine informatia genetica care sa fie transmisa zigotului de catre barbat; 12 Nr de spermatozoizi ai unui individ pe toata viata depaseste 10 Numeroasele replicatii cresc riscul pentru anomalii in special la progeniturile persoanelor in varsta

 1.

2.

Conventional poate fi impartita in 2 faze: spermatocitoza: spermatogonia se transforma in spermatocite si acestea in spermatide. Spermatocitele primare sufera prima diviziune meiotica in testicul la pubertate si dau nastere spermatocitelor secundare (2n). Acestea incep repede a 2 a diviziune meiotica si dau nasetre spermatidelor (2). Meioza injumatateste nr de crs si AND-ul; Spermiogeneza: spermatidele se transforma in spermatozoizi. Spermatozoizii sunt eliberati in lumenul tubular , proces numit spermatie.

Amestec de secretii: - Fluid testicular: contine spermatozoizi- 10%; - Fluid seminal: secretie alcalina importanta in nutritia spermei:60- 70%; - Fluid prostatic: contine zinc si acid citric: 20%; - Secretia gl bulbouretrale; Secretia spermei este sustinuta de: - Hormonul foliculostimulator(FSH)secretat de hipofiza; - Testosteron secretat de celulele interstitiale ale testiculilor.

Ovogeneza este procesul de formare a gametilor feminini, ovocite sau ovule; Procesul este in mare masura complet la nastere, nr total de ovocite primare in ovare fiind produs in primele 5 luni de viata feala; Ovocitul primar ramane in profaza pana la maturitatea sexuala; In timpul ovulatiei un folicul se matureaza si isi expulzeaza ovocitul in trompa uterina; Ovogeneza incepe in ovar si se termina in oviduct numai daca fertilizarea are loc; Ovogeneza produce numai un ovul pe diviziune meiotica; Nr maxim de celule germinale este diferit: la fatul feminin de 5 luni este de 6,8x10*6, la nastere este de 2x10*6, pt ca cei mai multi degenereaza, la pubertate este mai mic de 200000, doar 400 vor fi ovulati

Perioada prenatala se desfasoara in ovarul fetal si cuprinde: diferentierea cel germinale in ovogonii, aceste sufera un proces de diviziuni mitotice, si unele se vor diferentia in ovocite primare iar altele degenereaza. Ovocitele primare incep diviziunea meiotica si raman in profaza mai multi ani. Ovocitele primare si celulele epiteliale inconjuratoare formeaza foliculii primordiali; Perioada postnatala: la pubertate in fiecare ovar incepe sa se dezvolte un nr de foliculi dar numai unul se matureaza. Ovocitul primar se divide meiotic si formeaza ovocitul secundar si primul corp polar. Fiecare are 23 de perechi de crs. Ovocitul secundar este expulzat din ovar si captat de trompa uterina (ovulatie). Are loc a 2 a diviziune meiotica ce are ca rezultal ovulul matur si al doilea corp polar. Rolul corpilor polari este necunoscul.

Infertilitate masculina. Infertilitaea feminina.

Inflamatii bilaterale ale testiculilor (orhite det de virusul parotiditei epidemic); Malformatii congenitale ale testiculilor (testiculi necoborati in scrot); Obstructia canalelor seminale (poate fi congenitala sau castigata; Lucru excesiv la caldura deoarece temperatura scrotala optima pt spermatogeneza este cu 3 grade sub temn abdominala; Disfunctii ale hipofizei sau hipotalamusului care pot impiedica producerea de FSH si LH; boli generale (DZ sau tulburari endocrine).

1. Ovulatia normala are loc: Obstructia trompei uterine (infectii, sarcina extrauterina); Inflamatii ale colului uterin; Retroversia uterului (uterul este indreptat spre inapoi si impiedica adunarea spermei in jurul colului uterin). 2. Ovulatia normala nu are loc: Maladii fizice si psihice; Obezitate; Anorexie nervoasa; Afectiuni ale ovarelor (chisturi, tumori); Disfunctii ale lobului anterior al hipofizei. 3. Imposibilitatea ovulului fecundat de a se implanta in uter: Malformatii congenitale ale uterului; Afectiuni ale uterului (fibroame); Dezechilibru hormonal intre estrogeni si progesteron

Are loc inseminatia, fertilizarea, rezultand un organism unicelular care se segmenteaza si formeaza blastocistul, iar acesta incepe implantarea

http://www.bioscience.org/atlases/fert/indexpic.htm

Reprezinta depunerea spermei sau a fluidului seminal in vagin sau cervix in timpul raportului sexual; Soarta spermiilor in tractul genital masculin; Soarta spermiilor in tractul genital feminin; Soarta ovocitului secundar

In faza migratorie a spermatogenezei cel germinale masculine sunt deplasate din partea bazala spre partea luminala a epiteliului seminifer, astfel spermatozoizii sunt eliberati in lumenul tubilor seminiferi. Ei sunt stocati in epididim unde isi obtin mobilitatea in intregime; In impul ejcularii sperma si spermatozoizii sunt propulsati prin canalul deferent si uretra, se amesteca cu substante nutritive din veziculele seminale prostata si gl bulbouretrale si este expulzaa in vagin; Sperma dintr-o singura ejaculare are cca 3 ml, si conine 200-300 mil de spermatozoizi. Daca nr cel este mai mic de 20mil, sansele conceptiei sunt reduse

Dupa ovulatie, in vagin se gasesc cele mai bune conditii pt viata spermatozoizilor: mediu alcalin si o prostaglandina care inhiba contractiile vaginului; Transportul spermiilor in tracul reproductiv este usurat de coada foarte lunga a acesteia, de miscarile peristaltice ale peretelui tubar, si este inhibat de progesteron; Spermatozoizii pot fi viabili in tractul genital feminin 24 ore; Spermatozoizii sunt straini de corpul femeii si de aceea sunt recunoscuti si atacati de sistemul imun. Totusi ei sunt protejati de subst secretate in sperma care inhiba raspunsurile imune locale. Se crede caefectele imunosupresive ale substanteor din sperma contribuie la cresterea incidentei neoplasmelor cervicale la femeile active sexual; celulele canceroase nu sunt distruse asa prompt pt ca mecanismele raspunsului imun local sunt reprimate;

Expulzia ovocitului secundar din folicul este numita ovulatiesi este stimulata de cresteri ale niv FSH siLH si are loc la aprox 38 ore de la debutul acesteia; Ovocitul este preluat activ de pe suprafata ovarului prin deschizatura franjurata a trompei. Aici ovocitul se misca activ prin miscarea cililor si contractia ritmica a peretilor musculari ai trompei. Statusul endocrin din timpul si de dupa ovulatie afecteaza transportul. Contraceptivele orale inhiba aceste contractii

Interactiunea complexa dintre celulele germinale masculine si feminine prin care rezulta formarea unui nou individ, zigotul si care se termina cu initierea clivarii sale; Cuprinde o serie de evenimente care incep la contactul dintre spermatozoid si ovul conducand la fuziunea lor care stimuleaza completarea maturaiei ovocitului cu eliberarea celui de-al 2 lea globul polar. Atunci se formeaza si se contopesc pronucleii masculin si feminin , cu restabilirea nr complet, diploid, de cromozomi si are ca rezultat ereditatea biparentala si determinarea sexului; La om fertilizarea este interna pt ca are loc in corpul femeii ; In timpul acului sexual 200-300 mil de spermatozoizi sunt ejaculati normal in tractul genital feminin . 300-500 ajung in regiunea ampulara a rompei si mai putin de 100 ating ovulul dar numai 1 spermatozoid insemineaza un ovocit. Aceasta fertilizare este monospermica; Desi spermia este capabila sa fertilizeze 2-3 zile fertilizarea are loc in 12-24 ore dupa ovulaie si toate fazele au oc in 24 ore; Spermatozoizii sunt capabili sa fertilizeze ovocitul dupa 2 procese: capacitatia si reactia acrozomala

Este ultima etapa a maturatiei functionale a spermatozoidului prin care el devine capabil sa fertilizeze un ovocit; Are loc in 7 ore si consta intr-o secventa de modificari structurale care au loc in spermatozoid cand acesta este in apropierea unui ovul in trompa uterina si faciliteaza intrarea spermatozoidului in ovul

Apare cand spermia penetreaza coroana radiata : membrana periferica a acrozomului fuzioneaza in multe puncte cu mb plasmatica care inveleste capul spermiei formand deschideri prin care sunt eliberae enzimele acrozomului; Se elibereaza enzime: hialuronidaza: det separarea celulelor coroanei radiata de ovocitul secundar, neuraminidaza si acrozina care dizolva zona pelucida si permite spermei sa atinga ovocitul

Penetrarea coroanei radiata: prima bariera de protectie a ovocitului, sub actiunea enzimelor spermei si a mucoasei ubare; 2. Penetrarea zonei pellucida, a doua a bariera a ovulului, care plaseaza spermia in conact cu mb plasmatica a ovocitului secundar; 3. Penetrarea capului spermiei in citoplasma ovocitului. Mb ovocitului si ale spermiei fuzioneaza, spermatozoidul isi pierde propria membrana plasmatica. Mai tarziu coada se detaseaza si degenereaza; 4. Reactia ovocitului: apare cand spermatozoidul a patruns in gametul feminin si are urmatoarele etape: Reactie corticala si zonala: impiedica orice spermie suplimentara sa patrunda in ovocitul secundar; Ovocitul isi completeaza cea de-a doua diviziunemeiotica rezultand producerea celui de-al 2 lea corp polar si a ovocitului matur sau definitiv care este o celula haploida; 5. Formarea pornucleilor celor 2 gameti maturi si fuziunea lor. Pronucleul feminin si cel masculin fuzioneaza, cromozomii se amesteca si formeaza nucleul diploid al uni individ nou, unic = zigot. Formarea zigotului poate fi considerata ca inceputul dezvoltaii embrionare sau varsa 0
1.

Ovocitul isi completeaza a 2 a diviziune meiotica; Restabilirea formulei cromozomiale diploide, zigotul continand o combinatie unica de cromozomi; Determinarea sexului cromozomial al individului: feminin 22X+22X si masculin 22Y+22X; Transmiterea caracterelor genetice de la parinti la urmasi (ereditate).

Reprezinta o serie regulata de diviziuni mitotice ale zigotului, marimea structurii ramanand neschimbata , astfel inca celulele fiice sau blastomerele devin mai mici cu fiecare diviziune, rezultand o constructie pluricelulara; In acest timp zigotul se deplaseaza din trompa uterina spre uter.

Stadiul de morula: Zigotul sufera rapid o serie de diviziuni celulare mitotice; Dupa 3 zile individul este compus din 6-12 celule. Dupa stadiul 16 sunt 32 celule, zigotul formeaza o masa solida de blastomere si seamana cu o mura morula; 4. Incepand cu stadiul de 8 celule blastomerele manifesta polaritate interna-externa astfel incat in morula exista masa celulara interna care da nastere celei mai mari parti a embrionului propriuzis numit embrioblast si o masa externa care este contributia embrionului la placenta si este numita trofoblast - Stadiul de blastula: Pe masura ce morula intra in uter, ea se deplaseaza in fluidul uterin si incepe sa-l absoarba. Aces lichid se afla la inceput in vacuole si mai tarziu apar spatii pline cu fluid intre celulele masei interne care formeaza o cavitate numita cavitatea blastocistuluisau blastocel; Morula se transforma in blastocist. Celulele embrioblastului formeaza o masa compacta formand polul embrionar iar trofoblasul se organizeaza inr-un singur strat epitelial. Zona pellucida inconjoara acestperete epitelial
1. 2. 3.

Clivarea si transportul zigotului sunt concomitente; In timpul primelor 5 zile zigotul strabate in intregime oviductul si intra in uter; In ziua a 5 a blastocitul iese din zona pellucida ; In ziua a 6 a poate interactiona direct cu uterul si ar fi capabil sa se implanteze

Inplantarea este atasarea blastocistului la epiteliul care captuseste uterul, patrunderea sa prin epiteliu si includerea sa in stratul compact al endometrului incepand la 6-7 zile de la fertilizarea oului; Uterul este receptiv in timpul unei perioade limitate de timp numita fereastra de implantare sau fereastra de nidatie care se intinde intre 20-24 zile si depinde de varsta embrionului; Normal, blastocitul se include in peretele posterior al corpului uterin, endometrul fiind in faza secretorie cand glandele endometriale si capilare sunt sinuase; Embrionul se include prin deschiderile glandelor.

Blastocistul incepe sa se ataseze de endometrul matern si structurile sale diferentiaza variate elemente: Trofoblastul se diferentiaza in 2 straturi: sincitiotrofoblast (strat extern aflat in contact direct cu tesutul matern) si citotrofoblastul (intern); Stroma endometriala adiacenta prezinta reactie deciduala: celulele stromei se diferentiaza in celule secretorii numite celule deciduale si incep sa includa lipide si glicogen, glandele se largesc, arterele si venele se dilata. Aceste modificari vor suporta cresterea embrionuli implantat; Embrioblastul se diferentiaza: celulele cele mai ventrale se diferentiaza si formeaza endoblastul, celulele interioare vor forma epiblastul in ziua a 7 a; Acesta este inceputul embriogenezei

Tulburari genetice: Bolile sau defectele care apar prin anomalii ale materialului genetic al unui individ sunt denumite tulburari genetice; Defecte genetice unice: anomalii cgn ale tesutului conjunctiv (sdr marfan), defecte scheletice, musculare (acondrodisplazia), erori innascute de metabolism (anemia falciforma);

1. 2. 3. 4. 5.

6.

Anomaliile cromozomiale au ca rezultat avortul spontan sau dezvoltari anormale. Multe anomalii cromozomiale apar in timpul gametogenezei, fertilizarii si clivarii zigotului. Ele sunt reprezentate prin monosomii absenta unui crs dintr-un gamet sau trisomie prezenta unui crs in plus in unul din gameti. Cele mai frecvente sunt: Trisomia 21: mongolism, sdr Down; Absenta unui crs X la femei : sdr Turner; Prezenta la barbati a 2 crs X si unul Y numita sdr Klinefelter; Non disjunctia crs 18 si 13; Polispermia: atunci cand 2 spermatozoizi fecundeaza simultan acelasi ovocit, zigotul rezultat avand 69 de crs. Aceste determina tulburari majore : mola hidatiforma (produs de conceptie care consta partial sau total din tesut placentar. Mola hidatiforma completa este o sarcina fara embrion. Poate fi produsa prin fertilizare dispermica: nr de crs paterniX2 si nr de crs maternisau fertilizare monospermica atunci cand clivarea nu are loc si se formeaza un nucleu diploid. Mola hidatiforma partiala: este o sarcina cu embrion cu oarecare dezvoltare; Tulburari ereditare multifactoriale: determinate de interactiunea genelor cu cu factori cum ar fi medicamente, radiatii deficienta

Cuplurile care prezinta riscul de a avea un copil cu tulburari genetice pot beneficia de consult genetic. Analiza genetica poate determina sursa parentala a cromozomului imperfect si asigura o baza pt dgn si posibil tratament; Screeningul prenatal este recomandat femeilor: Gravide peste 35 ani; Care au avut deja un copil cu tulburari genetice; Care au fost expuse la radiatii sau medicamente la inceputul sarcinii

Reprezinta o anomalie genetica de tip autozomal dominant ce afecteaza tesutul conjunctiv si este caracterizata prin cresterea exagerata, disproportionala a membrelor superioare, degete foarte lungi, talie inalta si o predispozitie la anomalii cardio-vasculare, mai ales afectand aorta si valvele. Pot fi afectate si o serie de alte structuri si organe, incluzand plamanii, ochiul, maduva spinarii si palatul dur. Sindromul Marfan afecteaza femeile si barbatii intr-o masura egala. Fiecare parinte diagnosticat cu acest sindrom are 50% sanse sa transmita boala copilului. Majoritatea celor afectati au o ruda ce sufera de acelasi sindrom, dar aproximativ 15-30% din toate cazurile sunt cauzate de mutatii genetice aparute de novo. Asemenea mutatii spontane apar la aproximativ 1 din 20 000 nasteri.

Semne si simptome Nu exista semne si simptome specifice sindromului Marfan. De obicei, este incriminat un singur semn sau simptom aparent, care va conduce medicul catre alte investigatii si diagnostic. Chiar indivizii apartinand aceleiasi familii pot manifesta diferite grade de severitate a bolii. Cele mai vizibile semne sunt asociate cu sistemul osos. Majoritatea celor afectati de sindrom au o inaltime mult peste medie. Unii dintre acestia prezinta si membre superioare foarte lungi, cu degete subtiri si lungi (arahnodactilie). Pot asocia si scolioza, pectus excavatum sau pectus carinatum. Alte semne includ flexibilitate anormala a articulatiilor, picior plat. Anumiti bolnavi pot avea tulburari de vorbire, datorita dimensiunilor mai mici ale mandibulei.

Sindromul Marfan poate sa afecteze vederea. Astigmatismul este comun, iar subluxatia de cristalin uni- sau bilaterala poate aparea frecvent. Complicatiile pot merge pana la detasarea retinei sau glaucom. Totusi, cea mai serioasa afectare este cea la nivel cardiovascular. Fatigabilitate, dispnee, palpitatii, durere retrosternala, toate reprezinta motive posibile pentru care un bolnav cu Marfan poate ajunge la medic. Ecocardiografic se pot decela prolaps de valva mitrala sau anomalii la nivelul inelului aortic. Cea mai grava complicatie este reprezentata de anevrismul aortic sau chiar disectie de aorta. In timpul sarcinii, chiar in absenta unor probleme la nivel cardiac in antecedente, femeile afectate de sindrom se afla la risc crescut pentru disectia de aorta. Sindromul Marfan reprezinta un factor de risc pentru pneumotoraxul spontan, cu aparitia de cianoza, dispnee si , in lipsa tratamentului, cu evolutie spre exitus. De asemenea, sindromul prezinta asocieri cu apneea de somn si cu boli obstructive pulmonare. O alta afectare care poate scadea calitatea vietii pentru acesti bolnavi este cea a sistemului nervos , cu manifestari pornind de la durere lombara, simptome neurologice sau cefalee si evoluand catre numeroase complicatii. Boala nu are un tratament curativ, dar speranta de viata a crescut semnificativ pe parcursul ultimelor decade.

Tratamentul este unul simptomatic si profilactic. Este necesar un consult cardiologic efectuat cu regularitate. Scopul tratamentului cardiologic este incetinirea dezvoltarii dilatatiei aortice si afectarea valvulara, prin eliminarea aritmiilor, aducerea frecventei cardiace la valori normale, precum si controlarea tensiunii arteriale. Exista o serie de personaje importante in istorie, despre care se crede ca au suferit de sindromul Marfan, dar avand in vedere faptul ca diagnosticul de certitudine nu a aparut ca procedura decat in secolul 20, aceasta idee poate fi considerata o simpla speculatie. Iata o lista: Charles de Gaulle Niccolo Paganini Abraham Lincoln

Sindromul Down (trisomie 21) reprezint o afeciune cromozomial (o afeciune din natere, care este prezent la copil nc din momentul conceperii) cauzat de prezena unui cromozom 21 suplimentar. Toate persoanele cu Sindrom Down prezint un anumit grad de dificultate de nvare (retard mental). Gradul de dizabilitate difer de la o persoan la alta i este imposibil de apreciat n momentul naterii ct de grav va fi.

Cauze Pn n acest moment nu se cunosc cauzele prezenei cromozomului suplimentar numrul 21. Acesta poate proveni fie din partea mamei, fie din partea tatlui. Cel mai frecvent ntlnit tip de sindrom Down ntlnit, Trisomia 21 Standard (cunoscut i sub denumirea de Trisomie 21 primar sau Trisomie 21 normal), apare ca urmare a unei diviziuni celulare necorespunztoare fie la formarea ovulului, fie la formarea spermatozoidului care are 24 n loc de 23 de cromozomi. Atunci cnd acest ovul sau sperma fuzioneaz cu un ovul sau sperm normal, prima celul a dezvoltrii copilului are 47 de cromozomi n loc de 46, i n consecin celulele copilului vor prezenta 47 de cromozomi. Nu exist nici o modalitate de prezicere dac o persoan este predispus n producerea ovulelor sau spermei cu 24 de cromozomi. Este cunoscut faptul c la mamele mai n vrst riscul de a da nate unui copil cu Sindrom Down este mai mare, dar motivul rmne n continuare necunoscut. Trisomia 21 standard nu este ereditar. Totui, odat ce ai nscut un copil cu Sindrom Down probabilitatea s avei un alt copil cu aceeai afeciune, este destul de mare. Per ansamblu, aceast probabilitate este ntre 1 la 100 i 1 la 200,

Simptomatologie De obicei sindromul Down este diagnosticat clinic n perioada neonatal sau la sugar, datorit dismorfiilor evocatoare care, dei variaz la diferii pacieni, realizeaz un aspect fenotipic caracteristic (1). Nou-nscutul cu trisomie 21 are talia i greutatea sub limita normal corespunzatoare vrstei, hipotonie muscular, hiperextensibilitate articular i reflex Moro redus sau absent, reflexul rotulian este slab. Nou-nscutul prezint craniul mic i rotund (brahicefalic), cu occiput aplatizat i fontanele largi care se vor nchide cu ntrziere. Faa este rotund, profilul facial este plat datorit hipoplaziei oaselor proprii ale nasului, iar fruntea este bombat. Fantele palpebrale sunt orientate oblic, n sus i nafar. Aproximativ jumtate dintre pacieni prezint epicantus. Toi nou-nscuii cu sindrom Down trebuie examinai de ctre un specialist pentru depistarea cataractei congenitale i a altor anomalii oculare (strabism convergent, blefarite, nistagmus, opacifierea cristalinului) (2). Urechile sunt mai jos inserate, mici, rotunde i displazice. Helixul are un aspect rulat, iar antehelixul este proeminent (3). Conductul auditiv este mic, iar hipoacuzia i surditatea poate afecta 50% din pacieni cu sindrom Down, la orice vrst (4). Gura este mic, deschis, cu protruzie lingual. Limba este mare, brzdat de anturi (limb plicaturat, scrotal). Bolta palatin este inalt i ngust. Gtul este scurt, gros, cu exces de piele pe ceaf. Minile sunt scurte si late cu deget V ce poate prezenta brahidactilie sau clinodactilie (ncurbare) i cu un singur pliu de flexie palmar (pliu simian). Spaiul interdigital I de la picior este mult mai larg comparativ cu normalul. Toracele poate fi n plnie, cu mameloane aplatizate i cifoz dorso-lombar. Aproximativ 40-50% dintre copiii cu sindrom Down prezint malformaii congenitale cardiovasculare. Dintre aceti copii 30-40% pot prezenta defect septal atrioventricular complet (5,6). O alt malformaie congenital cardiovascular care poate sa apar este reprezentat de canalul atrioventricular comun. Pot fi prezente i anomalii digestive ca de exemplu atrezie duodenal, stenoz duodenal, hernie ombilical i pancreas inelar. Pacienii cu sindrom Down prezint retard mental care poate varia de la mediu la sever. Coeficientul de inteligen poate s scad dup primii ani de via.

Sindromul Turner 45,XO sunt nregistrai ca indivizii prezint drept caracteristici: in absena cromozomului Y planul de dezvoltare sexual e femel nlime mic IQ puin sczut de normal fetele prezint dezvoltare incomplet (ovare chistice nefuncionale; amenoree primar; peste 80% din indivizii turner sunt mozaic (inclusiv o linie celular normal) pterygium colli pic de piele de la creasta omoplatului la nuca occipital Sindromul Turner reprezint o condiie genetic ntlnit la fete, ce cauzeaz o nlime mai mic dect media i imaturitate sexual. Severitatea problemelor difer de la individ la individ. Pot fi prezente i alte probleme de sntate, n special la afeciuni ale inimii i ale sistemului renal. Multe dintre aceste probleme pot fi rezolvate sau corectate prin tratament medical. Una din 2500 de femei prezint sindromul Turner. Caracteristicile sindromului Turner rezult din lipsa unui cromozom X din fiecare dintre celulele corpului. ; incidena n totalul sarcinilor este considerabil mai mare, dar exist o rat foarte mare de pierdere a produilor de concepie 45X0. Aproximativ 2% din toi zigoii umani sunt 45X0, dar mai puin de 1% din aceste sarcini ajung la termen; feii cu mozaicism genetic supravieuiesc mai frecvent. sindromul Turner cu fenotip feminin, sindrom caracterizat prin malformaii somatice multiple i disgenezie gonadal, condiionat de absena unui cromozom de sex sau de o anomalie structural a unuia dintre cei doi cromozomi de sex X. Factorii care condiioneaz non-disjuncia sunt necunoscui. Vrsta prinilor nu pare s aib niciun rol

Semne i simptome > pubertate ntrziat > sterilitate. Cu toate acestea, datorit tehnicilor moderne, multe femei cu sindrom Turner au reuit s duc pn la capt o sarcin. Prin donarea de ovule, aceste femei au putut s devin mame purttoare. Sarcina prezint o serie de riscuri pentru femeile cu aceast anomalie cromozomial: complicatii cardiovasculare, printre care disectia si ruptura de aort. De asemenea, riscul de avort spontan sau de aparitie a unor defecte congenitale (sindrom Turner, sindrom Down) este crescut. > amenoree primar (absenta mesntruatiei) > limfedeme congenitale la nivelul minilor si picioarelor > disgenezie gonadal, mucoas vaginal uscat > rinichi n potcoav > obezitate > diabet tip I n copilrie i diabet tip II la maturitate > hemoragii gastrointestinale datorate malformatiilor vasculare > malformatii cardiovasculare: coarctatie de aort, bicuspidie de aort, disectie de aort la maturitate > hipotiroidism, datorit aparitiei anticorpilor antitiroidieni > sni putin dezvoltati > modificri de sella turcica (saua turceasc) > luxatie congenital de sold > tulburri de vedere, glaucom, cataract, retinit, discromatopsie > infectii ale urechii (frecvent otit medie), hipoacuzie (surditate) > IQ n limite normale

Examen clinic Femeile cu sindrom Turner au un fenotip clinic specific: talie mic (datorate lipsei genei SHOX de pe cromozomul X), fat triunghiular, fante palpebrale antimongoloide, epicantus, ptoz palpebral, hipertelorism, xeroftalmie, strabism, ambliopie, urechi jos inserate, maxilar ngust, micrognatie, palat ogival, eruptie dentar ntrziat, dinti supranumerari, dinti geminati, gt palmat (pterigium coli), implantarea joas a firelor de pr pe ceaf, cutis laxa (pierderea pliurilor cutanate), torace n scut, cubitus valgus (malformatii ale articulatiei cotului), metacarpianul IV scurt, unghii hipoplazice si convexe, nevi pigmentari. IQ-ul este normal. Exist ns o variant a acestui sindrom, sindromul Turner X-Ring (cromozom X inelar apare prin ruperea segmentelor terminale ale ambelor brate ale cromozomului care se pierd, iar portiunile cromozomiale rmase se unesc, formnd un inel) care este asociat cu retard mintal. Investigaii > cariotipare > evidentierea corpusculului Barr n celulele mucoasei bucale prin metoda Sanderson-Stewart (n sindromul Turner, corpusculul Barr lipseste) > detectarea valorii gonadotrofinelor care va fi peste limita normalului > teste de functionalitate tiroidian > teste de evaluare a metabolismului glucozei > metode imagistice pentru detectarea anomaliilor organice > audiologie

Tratament > hormon de crestere, steroizi anabolici pentru stimularea creterii > terapie de substituie cu estrogeni, pentru stimularea dezvoltrii caracterelor sexuale secundare > terapie de substitutie cu hormoni tiroidieni n cazul asocierii cu hipotiroidia > antihipertensive, la persoanele cu malformatii cardiace ce au dezvoltat hipertensiune arterial > tehnici de reproducere moderne, prin care femeile cu sindrom Turner pot deveni mame purttoare Complicaii Apar ca urmare a defectelor cardiace congenitale, cele mai de temut fiind disectia si ruptura de aort. Prognostic Prognosticul este bun, speranta de viat este mai mic dect media dar poate fi mbunttit prin atentia acordat bolilor cronice asociate.

Ce este sindromul Klinefelter? Sindromul Klinefelter este o anomalie cromozomiala care afecteaza doar persoanele de sex masculin. El este cauzat de prezenta in plus a unui cromozom X.

cromozomii sexuali, determina sexul unei persoane. Ambii cromozomi sexuali ai femeii sunt cromozomi X - XX. Barbatii au un cromozom X si unul Y - XY. Cei 2 cromozomi sexuali determina de asemenea fertilitatea si caracteristicile sexuale specifice sexului. Sindromul Klinefelter se intalneste la 1 dintre 500-1000 de nou-nascuti. Cromozomul X in plus poate proveni atat de la tata cat si de la mama. Daca femeia ramane insarcinata dupa varsta de 35 ani are sanse mai mari sa nasca un copil cu acest sindrom. Afectiunea nu este ereditara.

Care sunt simptomele? Nu exista semne ale acestei afectiuni pana la pubertate. In aceasta perioada, baietii cu sindromul Klinefelter nu au o crestere a nivelului testosteronului, care apare in mod normal in aceasta perioada a vietii. Datorita nivelului scazut de testosteron, baietii cu sindromul Klinefelter pot avea: - Pilozitate scazuta in general - o musculatura slab dezvoltata - ginecomastie (hipertrofie difuza a glandelor mamare la barbat) - o inaltime mai mare decat ceilalti barbati din familia sa - poate avea membre inferioare mai lungi, umerii ingusti si bazinul lat. Baietii cu sindromul Klinefelter au testicule mai mici decat normal si in general pot fi infertili, iar pentru a procrea este nevoie de tehnici speciale de fertilizare. Afectarea mentala, emotionala si comportamentala Cei ce sunt afectati de acest sindrom par sa aiba abilitati reduse in urmatoarele domenii: - probleme in dezvoltarea limbajului: acestia au dificultati in dezvoltarea limbajului si au un vocabular destul de sarac - incetinirea procesului de gandire, dificultati in rezolvarea unor probleme sau in abilitatea intocmirii unui plan - dificultati in controlul impulsurilor - un timp de raspuns mult mai mare - dificultati in rezolvarea simultana a mai multor sarcini. Ei pot avea si o serie de probleme emotionale, mergand de la un comportament rusinos si imatur pana la anxietate si agresivitate. De asemenea ei pot avea probleme in integrarea lor sociala, ceea ce duce la o serie de probleme la scoala sau in alte ocazii ce implica socializarea. Este un risc pentru dezvoltarea unor afectiuni psihiatrice, cum ar fi anxietatea, depresia, abuzul de alcool sau droguri.

Sindromul Patau, numit si trisomia 13, este o afectiune congenitala caracterizata de prezenta in plus a unui cromozom 13. Cromozomul in plus determina numeroase malformatii fizice si mentale, in special afectiuni cardiace Unii copii se pot nasc cu mai mult de 46 de cromozomi din cauza unor probleme ale spermatozoizilor sau ovulului; sau din cauza mutatiilor care apar dupa ce spermatozoidul se uneste (fuzioneaza) cu ovulul pentru a forma embrionul. Afectiunea, numita trisomie, apare atunci cand 3 in loc de 2 copii ale unui cromozom sunt prezente la un embrion uman in dezvoltare. Cromozomul 13 in plus nu este singura cauza a sindromului Patau. Trisomia 13 apare la unul din 10.000 de copii nou-nascuti. In majoritatea cazurilor aceasta afectiune nu se mosteneste, ci este rezultatul unei malformatii a diviziunii celulare care apare dupa fecundare.

Cauze si simptome Severitatea simptomelor sindromului Patau variaza in functie de malformatia cromozomiala, de la foarte grave la aspect aproape normal al copilului. Trisomia 13 completa, care este prezenta in majoritatea cazurilor, duce la cele mai grave si numeroase malformatii interne si externe. Frecvent creierul nu se divide in emisfere, iar capul capata un aspect neobisnuit de mic (microcefalie). Maduva spinarii se poate exterioriza din cauza unei malformari a coloanei vertebrale. Copiii care supravietuiesc copilariei prezinta un retard mental accentuat si atacuri de cord. In cazuri foarte rare sindromul Patau poate exista impreuna cu sindromul Klinefelter sau alte anomalii cromozomiale. Dezvoltarea incompleta a nevrului optic si nervului olfactiv apare adesea impreuna cu afectarea cerebrala descrisa mai sus. Ochii pot fi neobisnuit de mici (microftalmie), si un ochi poate fi absent (anoftalmie). Uneori ochii sunt foarte apropiati (hipotelorism) sau chiar fuzionati intr-o singura structura. Dezvoltarea incompleta a oricaror structuri din interiorul ochilor (coloboma) si incapacitatea retinei de a se dezvolta normal vor produce de asemenea probleme vizuale. Nou-nascuti afectati de sindromul Patau pot fi de asemenea surzi (partial sau total) si predispusi la infectii otice.

Trasaturile faciale ale persoanelor afectate par aplatizate. Urechile sunt de obicei malformate si jos inserate. Frecvent un copil cu trisomie 13 prezinta o despicatura labiala sau palatina, si limba despicata. Alte trasaturi fizice caracteristice afectiunii pot include gat scurt si gros, cu hemangioame pe ceafa, degete in plus, degete flectate in palma, calcaie proieminente, coaste lipsa, amprente modificate, malformatii genitale (testicule necoborate, un scrot anormal dezvoltat, forma anormala a uterului). In majoritatea cazurilor copiii afectati de acest sindrom prezinta insuficienta respiratorie si defecte cardiace ce includ: defecte de sept atrial si ventricular (gauri intre camerele inimii), vase de sange malformate care cauzeaza o directie anormala a curgerii sangelui, plasarea inimii in partea dreapta a toracelui. Rinichii si tractul gastrointestinal sunt de asemenea afectate cu chisturi. Aceste defecte sunt frecvent severe si pun in pericol viata. Trisomia partiala a segmentului distal al cromozomului 13 este de obicei mai putin grava decat cea totala. Dar cauzeaza de asemenea simptome destul de grave si un aspect facial specific cu nas scurt si lat, o distanta mare intre nas si buza superioara, spancene paroase, hemangioame pe frunte. Trisomia partiala a segmentului proximal al cromozomului 13 este mai putin fatala. Este asociata cu o varietate de trasaturi faciale ca: nas lat, buza superioara scurta. Ambele forme de trisomie partiala duc la retard mental sever. Dupa varsta de o luna, alte simptome care apar la acesti copii sunt: constipatie si dificultati in hranire, reflux gastro-esofagian, rata scazuta de crestere, curbarea coloanei spinarii, hipertensiune arteriala, infectii ale sinusurilor, infectii ale tractului urinar, infectii ale ochilor si urechilor.

Diagnostic Sindromul Patau este detectabil in cursul sarcinii prin ecografie, amniocenteza si prelevarea de monstre din vilozitatile corionice. La nastere numeroasele malformatii ale nounascutului indica posibilitatea unei anomalii cromozomiale. Trisomia 13 este diagnosticata prin determinarea cariotipului sau alta procedura de examinare a tiparului genetic. Determinarea cariotipului implica separarea si izolarea cromozomilor prezenti in celulele prelevate de la pacient. Cei 22 de cromozomi autozomi se identifica dupa marime, de la cel mai mare la cel mai mic. Cromozomii sexuali de asemenea se identifica. Diagnosticul de sindrom Patau este confirmat de prezenta a 3, in loc de 2, copii ale cromozomului 13.

Tratament Pentru copii nascuti cu malformatii severe si ireversibile nu exista tratament. Insa, copiii cu prognostic mai bun necesita tratament medical pentru a corecta malformatiile structurale si complicatiile asociate acestor malformatii. Pentru problemele nutritionale (de hranire) se pot folosi diferite pozitii, tehnici speciale si formule alimentare. Se poate efectua alimentatia prin sonda, ceea ce reprezinta introducerea unei sonde in stomac. Malformatiile structurale cum ar fi buza si palatul despicat pot fi corectate prin interventii chirurgicale. Diete speciale, aparate pentru auz si vedere pot fi folosite pentru a atenua simptomele sindromului Patau. De asemenea se poate recurge la diferite terapii. Prognostic Supravietuirea pana la varsta adulta este foarte rara. Majoritatea supravietuitorilor prezinta grave dizabilitati psihice si fizice. Insa, capacitatea de invatare a copiilor cu trisomie 13 difera de la caz la caz. Copiii mai mari pot fi capabili sa mearga cu sau fara cadru. Este posibil totodata sa inteleaga cuvinte si fraze, sa execute comenzi simple, sa foloseasca putine cuvinte si semne si sa recunoasca persoanele din jur.

Definiie clinic Trisomia 18 este o boal cromozomial foarte grav caracterizat printrun sindrom plurimalformativ datorat prezenei unui cromozom 18 suplimentar. Majoritatea embrionilor cu trisomie 18 sunt avortai spontan n primele dou trimestre ale sarcinii. Boala a fost descris de ctre Edwards i colaboratorii i de aceea se ntlnete i sub denumirea de sindrom Edwards. Frecvena bolii Trisomia 18 este o boal rar. Prevalena sa este estimat la 1 la 8000 de nateri, fetele fiind mai frecvent afectate dect bieii. Aspecte genetice Majoritatea copiilor (94%) care se nasc cu sindrom Edwards vor avea din punct de vedere citogenetic o trisomie 18 liber, omogen (3 cromozomi 18 n toate celulele organismului ) iar restul vor avea trisomie 18 n mozaic (prezena de celule trisomice alturi de celule normale) sau trisomie parial 18q. Prezena cromozomului suplimentar este consecina unui accident de diviziune celular care are loc cel mai adesea n gametogeneza matern, vrsta matern avansat fiind un factor favorizant.

Semne clinice Trisomia 18 poate fi suspectat nc din viaa intrauterin cnd se observ: retard de cretere intrauterin, chiste de plexuri coroide, anomalii cardiace, lichid amniotic n exces sau clciul sub form de piolet. n perioada neonatal principalele semne clinice sunt: greutate mic la natere occipitalul proeminent microcefalie,micrognaie hipertonie muscular,contractur caracteristic la nivelul minii haluce n dorsiflexie urechi jos inserate,cu pavilionul modificat(aspect de urechi de faun) episoade de apnee i tulburri de deglutiie fisur de palat sau palat ogival retard mintal sever defect de sept ventricular rinichi n potcoav stenoz piloric dehiscen diafragmatic anomalii ale dermatoglifelor :arcuri pe pulpa degetelor minii.

Stabilirea diagnosticului. Metode de diagnostic Trisomia 18 poate fi suspicionat pe baza semnelor clinice vizibile fie n viaa intrauterin, fie n perioada neonatal. Diagnosticul de certitudine este adus de analiza cromozomilor prin bandare G. Sfat genetic Riscul de recuren al bolii este foarte mic i se estimeaz a fi n jur de 0,5-1%. Pentru mamele a cror vrst depete 37 ani riscul pentru trisomia 21 depete riscul pentru trisomia 18. Diagnostic prenatal Sindromul Edwards beneficiaz de posibilitatea unui diagnostic prenatal care poate fi realizat prin mai multe metode: ecografia n primul trimestru poate detecta prezena unui edem nucal screening-ul seric matern n primul trimestru (dozarea HCG i a PAPPA) screening-ul seric matern n trimestrul II(dozarea AFP, HCG i a UE3) ecografia morfologic n trimestrul IIcare poate vizualiza anomaliile cardiace, defectele de tub neural, retardul de cretere intrauterin biopsia de viloziti coriale sau amniocenteza, urmate de analiza cromozomilor fetali. Evoluie i prognostic Sindromul Edwards este o boal foarte grav cu prognostic rezervat, doar 5% dintre copii supravieuiesc vrstei de 1 an. 70% dintre decese sunt datorate stopului cardio-respirator. Supravieuirea pe termen lung este excepional, exist riscul apariiei tumorii Wilms i a hepatoblastomului, iar retardul mintal este sever.

Evoluie i prognostic Sindromul Edwards este o boal foarte grav cu prognostic rezervat, doar 5% dintre copii supravieuiesc vrstei de 1 an. 70% dintre decese sunt datorate stopului cardio-respirator. Supravieuirea pe termen lung este excepional, exist riscul apariiei tumorii Wilms i a hepatoblastomului, iar retardul mintal este sever. Posibiliti de tratament, ngrijire i urmrire Trisomia 18 nu are tratament curativ. Fiind o boal foarte grav pacienii au nevoie de ngrijire special ntr-o unitate spitaliceasc de terapie intensiv. Pentru cei care supravieuiesc pe termen lung: corecii chirurgicale ale anomaliilor congenitale; kinetoterapie; consiliere psihologic; consult genetic.

Mola reprezinta o particularitate a dezvoltarii embrionare in care in mod paradoxal apare o sarcina fara embrion (sarcina molara) in care se dezvolta numai tesutul placentar. De fapt exista doua tipuri de mola: completa, in care nu exista embrion ci numai tesut placentar, si incompleta, in care exista doar un rudiment de embrion si in rest tesut placentar. Mola completa apare din fecundarea unui ovul lipsit de nucleu de catre doi spermatozoizi, rezultand un organism denumit androgenot, adica cu material genetic provenit doar de la tata. Natura insa nu permite obtinerea unui organism mamifer fara aportul genetic al ambilor parinti. Genetica mendeliala sustine ca cromozomii mosteniti de la mama trebuie sa fie identici functional cu cei mosteniti de la tata, astfel ca ar fi normal ca celula euploida alcatuita din 46 cromozomi proveniti numai de la tata (cu material exclusiv patern) sa poata sa se dezvolte normal. Imposibilitatea acestui fapt isi are explicatia in existenta unui fenomen genetic recent descoperit, in care anumite gene provenite de la mama sunt inactivate, rezultand un numar anormal de cromozomi in timp ce genele omologe provenite de la tata sunt active. Fenomenul este prezent si invers, adica gene omologe inactive la tata sunt active pe cromozomii materni omologi.

La mamifere copilul se dezvolta in organismul matern. Deci tatal nu are nici un fel de control asupra soartei copilului sau (care ii poarta genele). Totul se afla sub control matern. Interesul tatalui este ca copilul sau sa profite la maxim de resursele materne in timp ce interesul matern este ca ea sa isi pastreze resurse si pentru alte sarcini concomitente sau ulterioare. In consecinta tatal are active genele care promoveaza placentatia in timp ce mama isi activeaza genele care dezvolta embrionul. In mola, neexistand gene materne ori nu se formeaza deloc embrionul ori acesta este defectuos format. In consecinta se formeaza doar tesut placentar. Acesta poate sa fie relativ bine tolerat de mama, formand mola simpla, sau acesta poate degenera si sa formeze un tip de cancer denumit coriocarcinom.

Se continua implantarea si se sfarseste; Discul embrionar devine bilaminar; Apare circulatia uteroplacentara; Apar primele membrane embrionare.

Blastocistul se include complet in endomerul uterin; Din ziua a 9 a intreg blastocistul este acoperit de un strat gros de sincitiotrofoblast; In ziua a 10 a includerea embrionului este completa si se numeste implantare interstitiala

In ziua a 9 a apar vacuole in sincitiotrofoblast, intai la polul embrionar numite lacune trofoblastice ; Capilarele endometriale de langa sincitiotrofoblast se extind si formeaza sinusoidele materne; Lacunele trofoblastice se anastomozeaza cu sinusoidele materne si formeaza in zillele 11 13 o retea lacunara de intercomunicare care contine sange matern, secretie uterina si resturi celulare ce au ca rol aprovizionarea tanarului embrion cu oxigen si substante nutritive precum si eliminarea produsilor nefolositori, stabilind circulatia uteroplacentara

Modificari care preced gastrularea (formarea discului trilaminar; In ziua 8 embrionul are 2 straturi distincte: ectodermul primar si endodermul primar; Apariia cavitatii amniotice primare care are: plafon format din celule numite amnioblase si un planseu cu celule numite epiblaste. Aceasta caviate este initial mica dar in sapt 8 acopera embrionul.

Cavitatea blastocistului devine sacul vitelin primar

In ziua 12-13 se formeaza mezodermul extraembrionar, a carei origine este inca neprecizata; Din ziua 12 mezodermul incepe sa se organizeze pt a forma 2 straturi; Se formeaza cavitatea corionica; Embrionul cu cavitate amniotica si sacul vitelin este suspendat in cavitatea corionica printr-un pedicul gros numit pedicul embrionar de mezoderm; Mezodermul extraembrionar prezinta: mezoderm somatopleural care inveleste cavitatea amniotica, mezoderm splanhnopleural care acopera sacul vitelin, lama corionica, pedicul de legatura.

In ziua 12 migreaza un strat de celule cu origine necunoscuta ce va forma in ziua a 13 a sacul vitelin secundarsau sacul vitelin definitiv; Acesta este o structura cu mare importanta pt embrion pana in sapamana a 4 a , mai tarziu se mareste in afara embrionului in dezvoltare si dispare inainte de nastere

Implantarea anormala: are loc inafara uterului = sarcina ectopica. De obicei embrionul moare se declanseaza o hemoragie materna grava in luna a 2 de sarcina; Ocazional blastocistul se implanteaza in regiunea orificiului intern al uterului rezultand placenta praevia . Aceasta poate determina sangerari masive in a doua perioada a sarcinii si nasterii; In sacul vitelin secundar se pot gasi resturi endodermice de tip formator intestinal, ce pot fi precursorii tesutului hepatic, placentar si al tumorilor (teratoame)

n a treia sptmn se petrec importante transformri la nivelul discului embrionar. Evenimentele care se petrec la acest nivel n cursul acestei sptmni definesc gastrulaia cu formarea celei de-a treia foie embrionare. ntre ectoblast i endoblast prin ngroarea endoblastului va lua natere a treia foi numit mezodermic. Este stadiul de gastrul n care oul devine tridermic. La sfritul gastrulaiei oul este simetric. Se dezvolta tubul neural si somitele; Mezodermul are rol important in formarea sangelui; Endodermul care captuseste sacul vitelin produce proteine serice si da nastere celulelor germinale care vor popula gonadele; Evenimentele din aceasta saptamana pregatesc terenul pentru perioada organogenezei

Corespunde celei de a cincia saptamani de la prima zi a ultimei menstruatii , deci aproximativ S3 din momentul conceptiei. Se caracterizeaza prin aparitia primelor semne de sarcina. are drept finalitate formarea ectodermului sau ectoblastului, mezodermului (mezoblastului), endodermului(endoblastului) cele trei foite primitive fundamentale a embrionului. Din aceste foite se vor dezvolta toate organele, sistemele, tesuturile viitorului fat. La nivelul epiblastului care are un pol caudat si unul cranial, apare prin migrare cel spre polul caudal, linia primitiva. Linia primitiva care pe masura ce migrarea progreseaza spre polul cefalic se adanceste si devine in Z16 sant primitiv. Extremitatea anterioara a liniei poarta numele de fosa primitiva si ea va fi limitata de o proeminenta circulara ce poarta numele de nodul primitv Hensen. Linia primitiva defineste axul longitudinal si simetria viitorului organism. Linia primitiva este formata di n santul primitiv, nodulul primitiv si gropita primitiva

Ziua a 18-a(a 17-a) . Celulele epiblastice prolifereza, migreaza prin santul primitiv si se infiltreaza intre epiblast si hipoblast. Astfel ia nastere viitorul endoderm. Ziua 18-a (a 19-a)Celulele epiblastice migreaza prin linia primitiva spre spatiul dintre epiblast si endoderm si va forma astfel un complex numit mezoderm intraembrionar. Dupa edificarea caruia epiblastul devine ectoderm. Din acest moment vorbim de un embrion trilaminar cu straturi derivate toate din epiblast : ectoderm,mezoderm si ectoderm.

Evolutia endodermului: Din endoderm se vor forma urmatoarele structuri: - stratul epitelial al tubului digestiv cu exceptia cavitatii orale, faringelui si portiunii terminale a rectului; - toate celulele glandelor anexe tubului digestiv (inclusiv ficatul si pancreasul) - epiteliul tubei auditive, cavitatii timpanice, traheei, bronhiilor, alveolelor pulmonare, vezicii urinare, prima portiune a uretrei, folicull glandelor tiroide si ai timusului;

Evolutia ectodermului: Din eectoderm se vor forma: - sistemul nervos - corneea si cristalinul - receptorii senzitivi epidermici - celule pigmentare - tesutul conjunctiv ala ectremitatii cefalice - epidermul cutanat si structurile derivate(foliculi pilosi, glande sudoripare) - epiteliul care tapeteaza cavitatea orala si anusul - glandele mamare - medulosuprarenala - smaltul dentar - epiteliul glandei pinealae si a celei pituitare;

Evolutia mezodermului: Formeaza: - notocordul - sistemul osos - sistemul muscular - stratul muscular al stomacului si intestinului - sistemul excretor - sistemul limfatic si circulator - sistemul reproducator(cu exceptia cel germinale) - dermul pielii - fasciile care captusesc cavitatile corpului - cortexul glandei suprarenale;

Celulele mezodermice migreaza cranial de linia primitiva si formeaza o masa compacta de celule mezodermice care poarta numele de placa precordala. Un grup de celule de la nivelul liniei primitive migreaza posterior de aceasta si formeaza o a doua masa de celule mezodermice numite proce notocordal; Celulele liniei primitive incep sa involueze treptat, aceasta ramanad sub forma unei mase numita eminenta caudala. Linia primitiva va disparea in Z28 de viata intrauterina iar din eminenta caudala se vor dezvolta structurile mezodermice caudale si portiunea caudala a tubului neural.

Formarea notocodului Prin proliferarea celulara a extrem craniale a nodulului lui Hense se formeaza procesele notocordale. Suprafata ventrala a procesului notocordal fuzioneaza cu endodermul subiacent, ceea ce permite ca timp de o zi cavitatea amniotica sa comunice cu vezica ombilicala printr-un canal numit canal neuroenteric. Acest canal apare in Z20. Tesutul notocordal inclus in endoderm devine placa notocordala in Z21. Incepand din Z22,23,24 placa notocordala se retrage in mezoderm formand o structura cilindrica ce poarta numele de notocord. Notocordul are un rol esential in formarea corpilor vertebrali si el va persista la adult sub forma de nucleu pulpos al discului intervertebral.

Concomitent la nivelul ectodermului se diferentiaza doua depresiuni : una la extremitatea craniala, anterior de placa precordala, cealalalta la extremitatea caudala, posterior de linia primitiva. In Z22,23 ectodermul si endodermul corespunzator acestor arii, fara mezoderm, fuzioneaza si formeaza doua membrane care vor obtura cele 2 extremitati ale tubului digestiv. La polul cranial membrana orofaringiana, la polul caudal membrana cloacala. Membrana orofaringiana se va dezintegra in S4 si va forma cavitatea orofaringiana iar membrana cloacala se fragmenteaza in S7 si dispare, lasand orificiile anal, uretral iar la femei vaginal.

Concomitent cu disparitia liniei primitive celulele mezodermice migreaza lateral si formeaza 3 condensari: mezodermul par;axial, mezodermul intermediar, placa mezodermica laterala. Din mezodermul paraxial se vor diferentia : - scheletul axial - musculatura voluntara - o portiune din dermul pielii; Din mezodermul intermediar: - ductele ureniene : oviductul si uterul respectiv o parte din sistemul genital feminin - mezonefrosul: rinichii, ovarul si testicolul; Din placa mezodermica laterala: - mezodermul somatopleural din care se vor forma tesuturile conjunctive ale peretilor corpului si membrelor - mezodermul visceropleural din care se vor forma mezenterul, cordul, si vasele sangvine;

Concomitent cu disparitia liniei primitive celulele mezodermice migreaza lateral si formeaza 3 condensari: mezodermul par;axial, mezodermul intermediar, placa mezodermica laterala. Din mezodermul paraxial se vor diferentia : - scheletul axial - musculatura voluntara - o portiune din dermul pielii; Din mezodermul intermediar: - ductele ureniene : oviductul si uterul respectiv o parte din sistemul genital feminin - mezonefrosul: rinichii, ovarul si testicolul; Din placa mezodermica laterala: - mezodermul somatopleural din care se vor forma tesuturile conjunctive ale peretilor corpului si membrelor - mezodermul visceropleural din care se vor forma mezenterul, cordul, si vasele sangvine;

In Z18-19. Mezodermul paraxial formeaza somitomerele care cu exceptia primelor 7 se vor diferentia in grupuri de structuri segmentare mezodermice care poarta numele de somite. Somitomerele 8-10 vor da nastere la somitele 1-3, restul, se vor edifica cate 3,4 pe zi pana la 37 de perechi de somite. Somitele sunt structuri tranzitorii care reallizeaza organizarea, segmentarea embrionului, contribuie la restructurarea acestuia si prefigureaza procesul de metamerie. Din somite, in functie de evolutia lor, se realizeaza diviziunea segmentara, respectiv metameria coloanei vertebrale, a tubului nerual, a peretilor trunchiului si a plastonului condrosternal. Primele 4 somite evolueaza in regiunea occipitala si participa la dezvoltarea osului occipital, a oaselor care formeaza cavitatea nazala, orbita, urechea interna, a muschilor extrinseci ai globilor oculari si ai limbi; respectiv

Urmatoarele 8 somite vor forma viitoarea regiune cervicala respectiv termina osul occipital, formeaza vertebrele cervicale si musculatura adiacenta si edifica o portiune din dermul cervical. Urmatoarele 12 perechi de somite formeaza viitoarea regiune toracala, adica, vertebrele toracale, muschii si oasele peretelui toracic, o parte din dermul toracic, si o parte din peretele abdominal. Celule ale somitelor cervicale si toracale invadeaza mugurii membrelor superioare si edifica musculatura acestora. Urmatoarele 5 somite formeaza prezumtiva regiune lombara: vertebrele lombare, muschii abdominali, dermul peretilor abdominali. Celulele somitelor lombare invadeaza mugurii membrelor inferioare si formeaza musculatura acestora. Urmatoarele 5 somite : regiunea sacrala: sacrumul, musculatura asociata si dermul Ultimele 3 somite formeaza regiunea coccigiana, dar involueaza.

Formarea placii neurale. Placa neurala apare in Z18, in ectodermul axului mediosagital cranial de fosa primitiva. Celulele placii neurale se formeaza prin inductia mezodermului axial subiacent, se aglomereaza si formeaza placa neurala propriu-zisa. Placa are o evolutie cranio-caudala si din ea se vor forma structurile viitorului sistem nervos central. La polul cranial al placii neurale se va diferentia creierul, iar la polul caudal, maduva spinarii.

In S3 se diferentiaza si anexele embrionare: In Z16 apare in mezoblast o evaginare a endoblastului numita diverticul alantoidian ce conecteaza embrionul de trofoblast. Odata cu dezv alantoidei se dezvolta un pedicul de vase ombilicale care vor inlocu circulatia uteroplacentara cu viitoarea circulatie feto-placentara. Placenta. In Z18-21 villozitatile primare corionice se transforma in vilozitati secundare prin patrunderea traveelero mezenchimale citotrofoblastice in baza vilozitatilor primare. La nivelul acestor travee se formeaza insule hematoformatoare care transf vilozitatile primare in secundare si ulterior, teritare. Primele 3 saptamani perioada de risc vital crescut: poate muri embrionul - malformatii - aparitia gemenilor - aparitia anomaliilor la nivelul anexelor;

1.Derivatele ectodermului -a.Evolutia placii neurale -b.Formarea tubului nerual -c.Evolutia crestelor neurale -d.Citodiferentierea tubului neural 2.Derivatele mezodermului -a.Evolutia somitelor -b.Mezodermul intermediar -c.Placa mezodermica laterala 3.Derivatele endodermului

In S4 apar caracteristici morfologicele si forma generala a corpului tipice vertebratelor. In cursul S4 se termina evenimentele embriogenetice si debuteaza organogeneza. Concomitent se deruleaza 2 evenimente majore: - delimitatrea embrioonului - formarea mugurilor principalelor organe. Delimitarea embrionului se desfasoara in 2 directii: - In sens transversal: -dezvoltarea rapida a placii neurale in cavitatea amniotica -dezvoltarea cavitatii amniotice -unirea marginilor discului embrionar in linie mediana 2-In sens longitudinal: -dezvoltarea rapida a neuroectodermului pe partea cefalica -adancirea extremitatii craniale a embrionului care va plonja pe fata ventrala -adancire usoara pe partea caudala;

La inceputul S4 , extremitatea cefalica sufera un proces de flectare ventrala (Z22). Acesta fiind locul viitorului mezencefal, flexura poarta numele de flexura mezencefalica. Partea din viitorul creier situata cranial fata de mezenecefal poarta numele de prozencefal(creier anterior). Partea din viitorul creier situata caudal fata de meznecefal poarta numele de rombencefal(creierul posterior). Fiecare din aceste vezicule se divide intr-o serie de proeminente neuromere, structuri tranzitorii care nu mai pot fi individualizate in cursul S6. Se descriu 2 neuromere la nivelul prezumtivului prozencefal, doua la mezencefal, si 9 neuromere in prezeumtivul rombencefal. Cele 0 segmente rombencefalice sunt formate dintr-o regiune ingustata istmul, si 8 rombomere. In Z22 sunt vizibile 4 rombomere, iar in Z26, se evidentiaza 7 sau 8 rombomere.

Datorita modificarilor de forma a celulelor si a adeziunii dintre acestea, placa neurala se invagineaza pe linia mediana, iar marginie sale se apropie formand santul neural, marginit de pliurile neurale.Santul neural se dezvolta ca raspuns la inductia notocordului. Buzele laterale ale pliurilor neurale fuzioneaza dorsal si formeaza tubul neural. Acest proces de fuzionare incepe la nivelul viitoarei regiuni cervicale(somitele 4) si se desfasoara pe directiile cefalica si caudala. Extremitatile cefalica si caudala ale tubului neural sunt deschise, poarta numele de neuropori si realizeaza comunicarea tubului cu cavitatea amniotica. Neuroporul cranial(cefalic) se inchide in Z25(stadiul de 18-20 somite) iar neuroporul caudal in Z27(stadiul de 25 somite), moment in care neurulatia este terminata.

1.c. Evolutia crestelor neurale Odata cu fuzionarea pliurilor neurale, celulele de la nivelul varfului acestora sufera o transformare mezenchimala si formeaza crestele neurale. Acestea se detaseaza de la nivelul diferitelor segmente ale placii neurale si migreaza spre zone specifice ale corpului, unde se diferentiaza intr-o multitudine de structuri. Crestele neurale ale mezencefalului vor forma: -tesutul conjunctiv din jurul ochiului in dezvoltare si nervul optic -muschii irisului si corpului ciliar -mezenchimul capului cranial fata de mezencefal Crestele neurale de la nivelul mezencefalului si a partii caudale a rombencefalului vor forma: -structuri ale arcurilor fraingiene pe cale de dezv(primordiul cartilaginos al oaselor nazale, fetei, urechii medii, gatului) -celulele dermului, tesutul muscular neted si grasimea faciala si cervicala ventrala -odontoblastele -celulele C tiroidiene Crestele neurale de la nivelul rombencefalului vor forma neuroni si celule gliale

1.d.Citodiferentierea tubului neural Precursorii celor mai multe tipuri celulare ale viitorului sistem nervos central(SNC) rezulta prin proliferarea stratului celular neuroepitelial din jurul canalului neural stratul ventricular. Neuroblastele vor forma neuronii SNC-ului care vor migra periferic formand mantaua stratului neuroepitelial din care se va forma substanta cenusie a SNC-ului. Glioblastele (viitoarele celule gliale) se diferentiaza in celule gliale( astrocite si oligodendrocite) Concluzie Din ectoderm se formeaza : tubul nerual, crestele neurale si epidermul care va acoperi tubul neural, odata format.

2.a. Evolutia somitelor La inceputul S4 somitele se divid intr-o portiune mezenchimala medio-ventral ( sclerotom) si o parte dorsala ce se numeste dermatom(dermatomiotom). Portiunea mediala a dematomului - se formeaza miotomul, din care se va dezvolta musculatura segmentului respectiv. Din dermatom se va forma dermul si tesutul celular subcutanat. Astfel fiecare somita va contine propriul sclerotom adica o componenta osoasa si una cartilaginoasa, propriul miotom, adica, o componenta musculara segmentara proprie, si propriul dermatom, adica, dermul propriu. Miotomul si dermatomul propriu-zis formeaza un complex numit dermatomiotom care contine un nerv segmentar propriu.

2.b.Mezodermul intermediar La niv regiunilor segmentare si toracice superioare se vor forma o serie de aglomerari celulare, numite nefrotoame. Caudal de acestea se formeaza o masa tisulara nesegmentata cordonul nefrogenic. Din ambele structuri se dezvolta unitatile excretorii ale sistemului urinar si gonadele. 2.c.Placa mezodermica laterala Mezodermul parietal(sau somatopleural) impreuna cu ectodermul suprajacent vor forma peretii laterali si ventrali ai corpului. Mezodermul visceral(sau splanhnopleural) impreuna cu endodermul subjacent vor forma peretii intestinali. Celulele orientate spre cavitatea celomica intraembrionara se vor diferentia in membrana seroase (peritoneu, pleura, pericard) 3.Derivatele endodermului Principalele organe care deriva din endoderm vor apartine tubului digestiv. Formarea sa depinde de plicaturarea cefalocaudala(incurbare longitudinala) si laterala (transversala) a embrionului. Ca urmare a plicaturarii, comunicarea intre embrion si vezicula ombilicala se ingusteaza progresiv si devine o structura cilindrica numita duct omfalomezenteric.

3.a. Plicaturarea longitudinala Mai pronuntata in regiunea cervicala si caudala, formeaza un pliu cefalic in partea anterioara din care se va dezvolta intestinul anterior. In portiunea caudala va forma pliul caudal din care se edifica intestinul posterior. Intre cele doua portiuni(intestinul anterior si posterior) se afla intestinul mijlociu care va comunica cu vezicula ombilicala prin ductul omfalomezenteric. Intestinul anterior este obturat de membrana orofaringiana. Aceasta membrana dispare la sfarsitul S4 si permite comunicarea intestinului primitiv cu cavitea amniotica. Intestinul posterior este temporar obturat de membrana cloacala. b.Plicaturarea laterala(transversala) -edifica forma rotunda a embrionului Secundar celor doua plicaturari alantoida devine partial incorporata in corpul embrionar, nivel la care se va forma cloaca. Portiunea distala a alantoidei devine pedicul ombilicar care din luna a cincea se va forma in cordon ombilical.

Concluzii Din endoderm se formeaza epiteliul intestinului , portiunea intraembrionara a alantoidei si ductul omfalomezenteric. Dupa S4 si incepand cu S5 din endoderm se va mai forma epiteliul tractului respirator, parenchimul glandei tiroide, paratiroidele, ficatul si pancreasul, stroma amigdalele si timusul, epiteliul al vezici urinare si uretra, epiteliul cavitatii timpanice si tuba auditiva. Embriogeneza este terminata, incepe morfogeneza, si organogeneza, pana la 8 saptamani, moment in care principalele sisteme organice ale fatului sunt deja constituite.