Boala Alzheimer

Manolache Maria-Alexandra
Biochimie
Cuprins

1. Introducere
2. Materiale și metode
3. Rezultate
4. Concluzii
 „Boala celor care au uitat să trăiască”

• Boala Alzheimer este cea mai întâlnită formă de demență afectând

milioane de oameni pe măsură ce înaintează în vârstă.
• Simptomele neuropsihiatrice de demență sunt reprezentate de:
o pierderi de memorie
o agitație
o agresivitate
o agresiune fizică și verbală
o depresie
o apatie
o anxietate
o halucinații
o tulburări ale somnului
• Această boală implică dereglări neurodegenerative la nivelul
creierului.

• Semnele patologice care caracterizează boala sunt:

o Atrofia neuronală
o Pierderea sinapselor
o Acumularea progresivă a plăcilor senile - peptide β-amiloid + proteina tau
hiperfosforilată (încurcături neurofibrilare intracelulare)
• Factorii de mediu pot fi o cauză a debutului și progresiei bolii.

• Un astfel de factor de mediu este expunerea umană la aluminiu care

s-a dovedit a fi prezent în țesutul cerebral în boala Alzheimer
sporadică. Primele măsurări ale aluminiului din țesutul cerebral au
fost realizate de la 12 donatori diagnosticați cu Alzheimer familial.

• Analizele cantitative au fost susținute folosind o nouă metodă de

microscopie cu fluorescență selectivă pentru a vizualiza aluminiul în
toți lobii creierului investigat. Datele cantitative unice și imaginile
uimitoare ale aluminiului în țesutul cerebral ridică spectrul rolului
aluminiului în boala Alzheimer.
Materiale și metode
• Mostre din lobul temporal, frontal, parietal si occipital au fost
obținute de la 12 autopsii de la pacienți cu Alzheimer (7 femei și 5
bărbați cu vârste cuprinse între 42 si 86 de ani).
• Conținutul de aluminiu din țesuturi a fost măsurat printr-o metodă
validată ce a constat în tăierea unor bucăți de 0.3g (greutate umedă).
• Bucățile au fost uscate și amestecate cu un 1ml de acid nitric (18,5 M
NO3) și 1ml de apă oxigenată (30% H2O2). Amestecul obținut a fost
curățat de grăsimi reziduale și volumul i-a fost mărit la 5mL adăugând
apă ultrapură.
• Totalul de aluminiu a fost măsurat folosind un spectrofotometru cu
absorbție atomică și cuptor de grafit.
Rezultate
• Aluminiul a fost găsit în toate țesuturile și concentrația sa a variat de
la 0,01 până la 35,65 g.

• Aproximativ 40% din țesuturi au avut un conținut de aluminiu

considerat ca fiind îngrijorător din punct de vedere patologic (≥2,00),
în timp ce aproximativ 58% dintre aceste țesuturi au avut un conținut
de aluminiu considerat ca fiind semnificativ patologic (≥3,00 g).
• Secțiunile tisulare provenite de la invidizi cu Alzheimer au fost
investigate, iar prezența aluminiului a fost confirmată în fiecare caz
folosind microscop cu fluorescență.
• Aluminiul a fost identificat în materia cenușie sub forma de grupuri
sau straturi de depuneri focale, dintre care unele erau pătate dens cu
dimensiuni de 1-5μm, în timp ce altele erau difuze și atingeau până la
50 μm în lungime sau diametru.

• Depunerile mai difuze păreau a fi extracelulare și erau asemănătoare

ca aspect cu depozitele difuze ale β-amiloidului.
Concluzii
• În boala Alzheimer, expresia și metabolismul precursorul proteinei
amiloid este modificată și există dovezi substanțiale despre rolul
acestuia în etiologia bolii.

• Aluminiul este neurotoxic și concentrațiile de aluminiu găsite în

țesuturile indivizilor cu Alzheimer contribuie la debutul și natura
agresivă a bolii.
Referințe bibliografice

• Alzheimer’s and Dementia; vol. 13; aprilie 2017; pag. 325-373