Amstafful

Generalităţi

American Staffordshire
Terrierul (sau amstafful) este o
rasă de câini de talie medie,
cu păr scurt și neted, care își
are originile în Statele Unite
ale Americii. La începutul
secolului XX amstafful a
devenit simbolul virtuții
americane și în 1936 rasa a
fost recunoscută de Asociația
Chinologică Americană (AKC).
Origini
Deși strămoșii acestei
rase provin din Anglia,
dezvoltarea American
Staffordshire Terrierului este
povestea unei rase cu adevărat
americane. Amstafful a avut un
rol deosebit de important în
succesul fermierilor și
coloniștilor americani care au
construit această țară.
Câinele acelor vremuri
era folosit la diverse munci cum
ar fi: paza și supravegherea
gospodăriilor, câini de
companie și babysitteri. Alții au
fost folosiți pe post de
gladiatori care luptau în arene
împotriva altor câini.
 Crescătorii au găsit combinația
perfectă îmbinând forța și tenacitatea
bulldogului cu agilitatea, spiritul și
agresivitatea terrierului. Se crede că
Bulldogul a fost încrucișat cu White
English Terrierul sau Black and Tan
Terrierul pentru a obține un câine cu
caracteristici superioare de luptător,
Fox Terrierul fiind și el un posibil
candidat. Date concrete nu ne stau la
dispoziție pentru a determina care
dintre cele trei rase de terrieri erau
folosite, dar este cert că dintre
încrucișarea bulldogului și terrierului a
rezultat câinele numit la acea vreme
Bull-and-Terrier, Half and Half, Pit Dog
sau Pit Bull Terrier. Mai târziu, în
Anglia, s-a acceptat denumirea
oficială de Staffordshire Bull Terrier.
Acești câini și-au găsit drumul spre
America în jurul anilor a 1870 unde i-
au numit Pit Dog, American Bull
Terrier, Yankee Terrier iar mai târziu
American Pit Bull Terrier și American
Staffordshire Terrier.
 American Staffordshire Terrier-ul raportat la
dimensiunile sale, trebuie să dea impresia de mare
putere; este un câine bine construit, musculos, agil
și grațios, în permanență atent și plin de viață.
Corpul trebuie să-i fie scurt și compact, nu înalt pe
picioare sau cu contururi alungite. Curajul său este
proverbial.
 Caracteristicle rasei
• Cap: De lungime medie, adâncit înspre corp, craniul
lat, mușchii obrajilor foarte pronunțați. Urechi - pot
fi cupate sau necupate, dar se preferă cele necupate.
Urechile necupate trebuie să fie scurte si purtate "în
petală de trandafir" sau semierecte. Se penalizează
urechile complet căzute. Ochi - închiși la culoare și
rotunzi plasați destul de jos pe craniu, bine depărtați
și înfundați în orbite. Pleoapele nu au voie să fie roz.
Bot - de lungime medie, rotunjit în partea sa
superioară și coborând abrupt sub ochi. Buze -
strânse și netede. Maxilare bine definite cu mare
forță de muscatură. Dinții din față se îmbină perfect.
Nas neapărat negru.
• Gât: puternic și musculos de lungime medie, ușor
arcuit, subțiindu-se de la umeri către ceafă. Fără
surplus de piele.
• Umeri: Puternici și bine muscularizași cu omoplați
lați și oblici.
• Spate: îndeajuns de scurt. Greabănul coboară ușor
spre crupă, formând o pantă scurtă până la baza
cozii. Șalele ușor ridicate.
• Corp: Coastele sunt bine arcuite, adunate; cutie
toracică destul de lungă, adâncă pe toată lungimea.
Picioarele din față sunt depărtate pentru a permite
dezvoltarea pieptului care este adânc și larg.
• Coada: scurtă în comparație cu talia câinelui,
prinsă jos, se ascute de la bază spre vârf; nu
este curbată sau purtată pe spate. Nu se taie.
• Picioare: Membrele anterioare - trebuie să fie
drepte, cu osatură puternică și rotundă.
Metacarpul este vertical fără nici cel mai mic
semn de curbură. Membrele posterioare -
foarte bine muscularizate. Jareții sunt verticali,
fără deviații, nici în interior, nici spre exterior.
Labele sunt de dimensiuni medii, bine strânse
și compacte.
• Blana: Scurtă și netedă, cu fir drept, aspru și
lucios.
• Culoare: Toate culorile sunt admise. Nu se vor
încuraja exemplarele cu mai mult de 80 % alb,
cele black and tan și nici cele de culoarea
ficatului.
• Talie și greutate: talia trebuie să fie corect
proporțională cu greutatea. Înălțimea la
greabăn este de 46–48 cm la masculi și 43–46
cm la femele.
• Defecte: Trufa pătată, ochii de culoare
deschisă, pleoapele pătate, coada prea lungă
sau purtată necorespunzător, prognatism
superior sau inferior
 Personalitate, comportament, training
• Nevoie de exerciți: necesară, fiind o rasă energică necesită exerciții
zilnice de minim 1-2 ore.
• Personalitatea: are un comportament prietenos cu persoanele pe
care le cunoaște și le acceptă. Toleranța lor la durere îi face excelenți
companioni pentru copii alături de care sunt afectuoși și loiali. Poate fi
agresiv cu câini de același sex. De asemenea poate avea tendințe
agresive față de animalele mai mici.
• Dresaj: trebuie inițiat de la o vârstă cât mai fragedă. Acesta îi va ajuta
să ia decizii corecte în situații dificile.
• Căminul ideal: Amstafful are nevoie de un stăpân care este dispus să-
și petreacă mult timp cu el. Comunicarea și încrederea reciprocă sunt
elemente foarte importante în creșterea unui Amstaff.
• Temperament: Societatea Americană de Testarea Temperamentului
(The American Temperament Test Society) evaluează mii de câini
anual, din rase diferite, ca să determine nivelul de socializare a
acestora. În acest clasament American Staffordshire Terrierul se
situează în fața multor alte rase mai populare cum ar fi Beagle-ul,
Collie, Doberman Pinscher și Cockerul Spaniol obținând un scor de
83.9%.
 Afecțiuni ereditare

Rasa poate suferi de afecțiuni congenitale ale inimii. OFA (Orthopedic

Foundation for Animals) îi poziționează pe locul 11 dintre 321 rase de câini cu
un procentaj 1.6% anormal (afectați) și 95.1% normal (sănătoși).
• Amstafful poate fi predispus la displazia de șold, dar în mult mai mică măsură
decât alte rase. OFA i-a classat pe locul 21 cu un procentaj de 26.0% anormal și
71.7% normal.
• Displazia de cot este rar întâlnită la această rasă. OFA îi situează pe locul 12 cu
un procentaj de 17.8% anormal și 81.4% normal.
• Există un risc minim de afecțiuni ale genunchilor. Patela luxată este exemplul
cel mai comun din această categorie, Amstafful fiind clasat de OFA pe poziția
72 cu procentajul de 1.3% anormal și 98.7% normal.
• Disfuncția glandei tiroide este o afecțiune ereditară, relativ rară, Amstafful
fiind situat de OFA pe locul 19 cu un procentaj de 8.0% anormal și 80.0%
normal.
 Pe lângă afecțiunile enumerate anterior, mai există și alte afecțiuni cu o
frecvență redusă, cum ar fi Ataxia și cataracta ereditară.
• Ataxia este o boală care împiedică sau îngreunează coordonarea grupelor
musculare. În procesul mișcării voluntare apar reacții imprecise, ezitări,
determinate în general de leziuni produse la nivelul cerebelului sau măduvei
spinării. Orice parte a corpului poate fi afectată. Cel mai adesea ataxia este un
semnal pentru o boală aflată în evoluție primară și nu o boală în sine. Simptome:
mers nesigur, împiedicat, mișcări încete ale ochilor, dificultăți la înghițire. Există și
formă de ataxie persistentă, dacă s-au produs leziuni profunde pe cerebel (ca
rezultat al unei boli, o traumă cerebrală, accident vascular cerebral, tumori etc.).
Diagnosticarea se face prin examen neurologic. În mod normal, în absența unor
cauze corelate cu alte afecțiuni sau traume evidente, ataxia poate să dispară
complet cu trecerea timpului.
• Cataracta reprezintă modificarea totală sau parțială a proprietății de transparență
a cristalinului, cu evoluție progresivă și însoțită de diminuarea vederii. Pentru un
câine de rasă Amstaff adult cu vârsta înaintată (8-10 ani), culoarea albastră-cenușie
a ochilor trădează, de cele mai multe ori, instalarea bolii.
 Legislaţie
Fiind membru al familiei Bull și
Terrier, deținerea Amstaffului poate fi
restricționată în diferite părți ale lumii.
Aceste regulamente variază, de la
restricționarea deținerii rasei (trebuie
să poarte botniță pe spațiul public)
până la interzicerea completă a rasei.
În România deținerea rasei este
restricționată de "Ordonanța privind
regimul de deținere al câinilor
periculoși sau agresivi" din 2002.
Amstafful intră la Articolul I lit. b).
Conform acestei legi, deținătorii acestor
câini trebuie să aibă vârsta minimă de
18 ani. Accesul câinilor pe spațiile
publice și pe căile de acces către
acestea este permis numai dacă aceștia
poartă botniță si sunt ținuți în zgardă și
lesă. Câinii se înregistrează la secția de
poliție în raza căreia este domiciliat
proprietarul.
 Amstaffi celebrii
Pete the Pup din serialul de succes „The Little
Rascals” (anii 1920-1930) era unul dintre primii
Amstaffi înregistrați la AKC.
Sergentul Stubby a murit la 16 martie 1926, ca
un erou. Sergentul Stubby era cel mai decorat câine
din istoria militară și singurul câine promovat în timpul
războiului. El a luat parte la luptele duse în tranșeele
din Franța în timpul Primului Război Mondial. Stubby i-
a avertizat pe colegii săi de atacurile cu gaz, atacurile
artileriei, a găsit soldații răniți și a capturat un spion
german în Aragonne. Sergentul Stubby a fost prezentat
președinților Woodrow Wilson, Calvin Coolidge și
Warren G. Harding. Mai mult, Stubby a fost făcut
membru al Legiunii Americane și al Crucii Roșii.
Jack Brutus a fost un alt câine militar. El era
mascota oficială a Infanteriei Voluntare din
Connecticut, Compania K.
„Bud” a fost un Amstaff care și-a însoțit
stăpânul în prima tentativă de a traversa Statele Unite
cu un mijloc de transport cu motor. Bud și Horatio
Nelson Jackson au reușit traversarea Statelor Unite în
1903.
Amstafful era ilustrat pe posterele americane
din timpul Războaielor Mondiale, personificând
virtutea și curajul american.
Este singura rasă care a a părut de trei ori pe
coperta revistei Life Magazine.